Planificarea montei

21 septembrie 2022
Planificarea montei

Monta unei catele cu valoare chinologica reprezinta unul din momentele cheie in activitatea unui crescator deoarece de reusita acesteia depinde venirea pe lume a cuibului sau de viitori campioni. Avand in vedere ca montarea cu un mascul valoros presupune deseori un cost considerabil pentru crescator, planificarea montei este esentiala pentru reusita conceptiei unui cuib sanatos si numeros.

Dr. Natalia Radulov, medic veterinar Synevovet

Sanatatea reproducatorilor - un garant al sanatatii puilor

Gestatia nu este o sarcina usoara pentru organism. O femela de reproductie trebuie sa fie intr-o conditie fizica buna pentru a putea fi fertila si pentru a putea duce la capat gestatia si apoi alaptarea. Ca si pentru oricare alt caine, starea de sanatate a femelei de reproductie poate fi monitorizata prin vizitele regulate la veterinar si analizele de laborator de rutina.

Analizele de laborator de rutina recomandate pentru monitorizarea starii de sanatate a cainelui

TESTUL

PROBA

DETECTEAZA

Hemoleucograma completa

Sange

Anemia, leucemia, infectia, inflamtia

Profilul biochimic general

Sange

Afectiunile la nivel de ficat, rinichi, pancreas, muschi, oase

Testele functiei tiroidiene

Sange

Hipotiroidismul

Analiza de urina

Urina

Afectiuni renale, diabetul, boli ale diverselor organe

Examenul parazitologic

Fecale (si sange pentru parazitii sangelui si ai inimii)

Parazitii intestinali (Echinococcus, Taenia, Ascaris, Giardia, Isospora etc) si hemoparazitii (Babesia, Dirofilaria etc)

 

Un test important pentru cainii de reproductie este cel pentru bruceloza. Bruceloza este considerata o zoonoza (se poate transmite si la oameni), femelele cel mai adesea sunt purtatori asimptomatici insa pot prezenta probleme precum: avortul, nasterea de pui morti, sterilitatatea, iar masculii prezinta orhita (inflamatia testiculelor). De aceea multi proprietari de masculi cer dovada efectuarii testului pentru Brucella canis pentru femelele care solicita monta, si viceversa.

Diferenta in monitorizarea sanatatii cainilor de reproductie o fac insa testele genetice pentru bolile ereditare. O conditie obligatorie pentru obtinerea dreptului de monta in multe tari, acestea devin din ce in ce mai solicitate si de catre crescatorii romani responsabili. Accentul se pune din ce in ce mai mult pe selectia liniilor indemne de boli ereditare, bagajul genetic al cainelui devenind la fel de important ca si fenotipul acestuia.

 

Cabinete veterinare

Avantajul testelor genetice este ca trebuie efectuate doar o data in viata cainelui, recomandabil inainte de inceperea planificarii montei, pentru a lasa timp suficient primirii rezultatelor si asigurarii ca animalul nu “poarta” in genomul sau gene ce ar putea declansa fie lui insusi – in viitor, fie descendentilor sai, o boala ce putea fi evitata prin selectia responsabila.

Fiecare rasa, din pacate, are setul sau de boli ereditare pe care le poarta in genom, boli pe care crescatorii seriosi le cunosc. Pentru unele dintre acestea, testarea si statusul negativ al ambilor parinti asigura prin descendenta statusul negativ al puilor, nemaifiind obligatorie si testarea puilor. In altele se accepta la reproductie si cainii “carrier” (purtatori heterozigoti ai bolii), avand grija sa nu se imperecheze decat cu caini cu status negativ. Totul depinde de procentul afectarii in respectiva rasa si daca calitatea exceptionala a exemplarului justifia un asemenea compromis.

In functie de boala ereditara, exista deasemenea teste al caror rezultat pozitiv nu semnifica in 100% dintre cazuri ca animalul va manifesta boala, pentru ca originea bolii este plurifactoriala si inca nu pe deplin cunoscuta. Totusi un crescator nu va accepta niciodata sa foloseasca la reproductie un asemenea examplar.

Displazia de sold si de cot merita o mentiune aparte. Nu face parte din bolile ale caror purtatori pot fi depistati prin teste genetice deoarece nu este determinata de un singur set de gene ci de mai multe, plus intervine influenta factorilor de mediu. Testul pentru displazie este cel radiografic si identifica exemplarele afectate (din pacate nu si purtatorii).

Ciclul sexual la catea

Varsta primei perioade de calduri la catele variaza intre 6 si 24 luni, rasele mai mici fiind mai precoce. Un crescator responsabil nu-si monteaza femelele la primul lor ciclu de calduri pentru a nu le supune stresului unei gestatii, avand in vedere ca in majoritatea cazurilor catelele sunt prea tinere si insuficient dezvoltate. De asemenea nu-si monteaza femelele la fiecare ciclu de calduri pentru a lasa un interval suficient recuperarii corespunzatoare a catelei dupa sarcina si alaptare.

Ciclul sexual la catea este impartit in patru perioade:

  • Proestrul: Cateaua prezinta o scurgere vaginala sangvinolenta, are vulva tumefiata si atrage masculii, insa nu accepta monta. Durata medie a proestrului este de 9 zile.
  • Estrul: Pe parcursul acestei perioade, care dureza in medie tot 9 zile, cateaua este fertila si accepta masculii. Ovulatia are loc de obicei in primele 48 de ore ale estrului, insa acest lucru poate varia in limite destul de largi in functie de femela.
  • Diestrul: Cu o durata medie de 60 pana la 90 de zile, diestrul este perioada in care tractul reproducator femel este sub influenta hormonului progesteron, indiferent daca cateaua a ramas sau nu gestanta. Gestatia falsa, situatie in care cateaua prezinta semne de gestatie chiar daca conceptia nu a avut loc, este o problema ocazional intalnita in diestru si se datoreaza actiunii acestui hormon.
  • Anestrul: Nu are loc niciun fel de activitate sexuala. Anestrul dureaza intre trei si patru luni.

Metode de laborator pentru identificarea ovulatiei la catea

Identificarea cat mai precisa a momentului ovulatiei poate ca nu intereseaza foarte mult pe crescatorul care are atat femela cat si masculul in proprietatea sa, insa devine critica in situatia in care se recurge la monta artificiala (cu sperma proaspata, refrigerata sau congelata), daca femela trebuie sa parcurga un drum lung pana la mascul (care se afla intr-o alta tara),daca femela prezinta calduri sterse sau daca femela este la prima monta si nu se stie exact care sunt zilele ei fertile.

Cele mai bune metode de identificare a ovulatiei la catea sunt urmatoarele:

  • Frotiul vaginal: preparat foarte simplu prin trecerea unui tampon de recoltare peste peretii interni ai vaginului; tamponul retine astfel celule din mucoasa vaginala. Apoi tamponul este amprentat usor pe cateva lame de sticla, fara a intinde celulele pentru a evita distrugerea lor, si este lasat sa se usuce la aer. Odata ajunse in laborator, lamele de sticla cu proba (denumite frotiuri vaginale) sunt colorate si examinate de catre medicul veterinar. In functie de tipul de celule si proportia acestora, medicul poate estima etapa ciclului in care se afla cateaua.
  • Dozarea progesteronului din sange: reprezinta o metoda moderna si exacta in determinarea perioadei optime pentru monta, ceea ce se traduce prin fertilitate maxima a femelei, asigurand reusita conceptiei si numarul mare de pui. Dozarea progesteronului este disponibila sub forma unor teste semicantitative sau cantitative. Testele semicantitative se pot face pe loc in unele cabinete veterinare, insa nu sunt foarte exacte si ofera rezultatul sub forma unui interval (ex. 3-10 ng/mL), de aceea nu sunt tot timpul relevante. Testele cantitative  se pot face in laboratoarele veterinare mari si ofera un rezultat exact, de obicei in aceeasi zi. Multe din cabinetele veterinare colaboreaza cu un laborator veterinar, ceea ce le permite oferirea acestui tip de test catre clientii lor.
  • Dozarea LH-ului: un hormon implicat in ciclul sexual, se poate doza prin testele semicantitative in cadrul cabinetelor veterinare, insa nu ofera informatii mai precise decat dozarea cantitativa a progesteronului. Acest hormon are o valoare bazala foarte mica in proestru si apoi creste brusc inregistrand un varf. Varfului de LH ii corespunde o concentratie a progesteronului de 6 – 6.4 nmol/L (1.9 – 2 ng/mL), si ovulatia incepe de regula la 2 zile dupa.

veterinar

Dozarea progesteronului insotita de examinarea frotiului vaginal este considerata de specialistii in reproductie drept cea mai buna metoda, deoarece imbina rezultatele celor doua teste pentru identificarea cat mai precisa a momentului ovulatiei.

Se recomanda inceperea dozarii progesteronului din ziua 7 - 9 a proestrului, sau inceperea doar cu un frotiu vaginal pentru a vedea daca este cazul inceperii dozarii progesteronului.

Trebuie tinut cont de faptul ca rezultatele pot fi furnizate in doua unitati de masura diferite, in functie de laborator: in ng/mL (unitate conventionala) sau in nmol/L (unitate internationala). Un laborator veterinar va furniza intotdeauna si interpetarea concentratiei de progesteron, astfel incat proprietarul femelei va fi informat cand este momentul optim pentru monta sau daca este cazul sa-i repete testul in cateva zile.

Ovulatia are loc cand progesteronul atinge valoarea de 15-16 nmol/L (4.5 – 5 ng/mL), iar la valori de peste 20 nmol/L (6 ng/mL) putem sti ca ovulatia a avut loc. Cand concentratia progesteronului este cuprinsa intre 25 – 50 nmol/L (8 – 16 ng/mL) femela se afla in perioada fertila si poate fi montata. Important de retinut este faptul ca ovulatia nu coincide cu perioada fertila. La catea (spre deosebire de femeie si iapa), ovulele nu sunt gata pentru fertilizare imediat dupa ovulatie. Acestea trebuie sa se matureze si pot fi fertilizate abia dupa aprox. 3 zile de la ovulatie (cu o variatie de la 1 la 5 zile, in functie de catea). De aceea in monta artificiala cu sperma refrigerata se insamanteaza femela in ziua a doua dupa ovulatie, durata de viata a spermatozoizilor acoperind ziua 2 si 3. In monta cu sperma congelata, deoarece spermatozoizii decongelati au o durata de viata foarte scurta, insamantarea se face in ziua a treia.
Este de asemenea bine de stiut ca exista femele ale caror valori hormonale nu se incadreaza in valorile medii de referinta, de aceea este bine sa cereti dozarea progesteronului concomitent cu un frotiu vaginal, pentru o interpetare cat mai buna a stadiului ciclului sexual in care se afla femela.

 

Confirmarea gestatiei

Confirmarea gestatiei se poate realiza printr-un examen ecografic la aproximativ 3-4 saptamani dupa monta, insa exista si teste de sange care pot confirma acest lucru.

Cea mai buna metoda de laborator pentru confirmarea gestatiei la catea o reprezinta dozarea hormonului relaxina. Concentratiile de relaxina cresc la catelele gestante incepand cu aproximativ 24 de zile dupa ovulatie, si continua sa creasca progresiv pana la ultimele 2 saptamani inainte de fatare, cand se inregistreaza o usoara scadere. Relaxina este nedetectabila la catelele negestante sau pseudogestante.

Dozarea progesteronului nu are nicio valoare pentru confirmarea unei gestatii la catea, deoarece concentratia acestui hormon este crescuta dupa ovulatie indiferent daca conceptia a avut loc sau nu.

Este oportun sa precizez ca efectuarea tuturor testelor descrise mai sus a devenit posibila si la noi in tara, ceea ce nu poate decat sa vina in ajutorul chinologilor pasionati de selectia si perpetuarea unui caine frumos si sanatos deopotriva.